În lagărul nr.33 al NKVD din Bălți (actualmente Republica Moldova) au fost uciși, în 1944, 2.361 de prizonieri români. Aceasta este cifra ”oficială”, pentru că una exactă nu se va cunoaște niciodată. Jumătate de secol nu s-a știut nimic. Apoi oasele au fost găsite și, din ele, s-a făcut o piramidă imensă, acoperită cu pământ. ”Katyn” – ul nostru, al românilor!
Cei mai bătrâni dintre bătrânii orașului Bălți, astăzi în Republica Moldova, își mai aduc aminte de acea zonă din partea de nord-est a orașului. Acolo, râul Răut, cel mai mare afluent al Nistrului, făcea o mlaștină. Bolșevicii ridicaseră un lagăr de concentrare, numărul 33 al NKVD, ”Narodnîi komissariat vnutrennih del”, Comisariatul Poporului pentru Afaceri Interne, precursorul KGB-ului. În 1944, în plină ofensivă, armata sovietică ia un număr mare de prizonieri, de toate națiile.
Eroii români nu mai au voie, după actul de la 23 august, să mai lupte contra sovieticilor, așa că mulți dintre se predau fără a mai trage un singur glonț. Mărturiile multora dintre supraviețuitori arată că ai lor camarazi au fost uciși direct acolo, pe front, cu un glonț în cap. Ceilalți au ajuns în lagărele de pe tot cuprinsul URSS.
Unul dintre cele mai cutremurătoare episoade ale celui de-al doilea război mondial s-a petrecut la marginea oraşului Bălţi, din Basarabia. Zona mlăştinoasă din lunca râului Răut a devenit mormânt pentru mii de soldaţi români.
Deocamdată, nimeni nu a organizat vreo campanie sistematică de săpături pentru a identifica proporţiile crimelor din Bălţi, aşa că ele pot fi doar estimate. În timp ce unii istorici avansează cifra de 10.000 de victime, un călugăr, iehomonahul Nicodim Şchiopu, estimează că sovieticii au lichidat peste 50.000 de prizonieri.
În anul 1944, la năvala hoardelor ruseşti care au invadat Basarabia, Armata Roşie a făcut zeci de mii de prizonieri militari români şi de alte naţionalităţi.
În oraşul Bălţi au fost concentraţi cca. 50.000 de militari care ţinuseră piept hoardelor dezlănţuite rusesti.
Locuitorii în vârstă din Bălţi îşi amintesc despre un teritoriu situat în partea de nord-est a oraşului, care era înconjurat cu sârmă ghimpată. Acolo, în anul 1944, au fost ţinuţi mii şi mii de prizonieri. Erau militari ai armatei române şi ai armatelor din ţările aliate capturaţi în urma ofensivei sovieticilor din iarna-primăvara anului 1944, îndeosebi după operaţiunea Iaşi-Chişinău.
Dintre cei 50.000 de militari, 80% erau români, iar ceilalţi erau aproximativ: 5.000 germani, 2.000 unguri, iar restul cehi şi polonezi.
În nord-estul oraşului, unde curge râul Răut şi se formează mlaştini, N.K.V.D a găsit locul cel mai nimerit să amplaseze lagărul înconjurat cu garduri înalte de sârmă ghimpată. Chinurile acelor prizonieri erau de neînchipuit: foamea era flagelul numărul unu, însoţit de lipsa de higienă; bolile, frigul şi umezeala produceau decese fără număr.
Din acel lagăr unii mai curajoşi au evadat, dar au fost mitraliaţi. Totuşi, au mai fost şi fugari scăpaţi, pe care nu i-a găsit nimeni, decât că s-au făcut singuri cunoscuţi, după destrămarea Uniunii Sovietice.
Informaţii despre crimele petrecute în acest lagăr s-au publicat în „Curierul de Nord” din oraşul Bălţi, săptămânal care apare în Basarabia de Nord.
Ziarul mai apare şi acum, ameninţat permanent de către cei care urăsc tot ce este românesc.
sursa: stiriromania.ro