Războiul văzut prin ochii unui român care luptă în Ucraina din primele zile. Care este scopul final al Rusiei


 Un etnic român din regiunea Cernăuți, Octavian Magas, luptă încă din primele zile în războiul din Ucraina. 

El spune că nu l-a luat nimeni cu arcanul ci numai mintea și sufletul său l-au împins să se înroleze din prima zi a invaziei armatei ruse. Bărbatul crede că Putin vizează să invadeze întreaga Europă.

„La război se recomandă să-ți închizi un pic logica”

Prin prisma vocației profesionale, Magas nu are nicio o legătură cu luptele, cu frontul, descriindu-se ca un iubitor de pace. El a fost profesor de biologie și chimie la o școală cu predare în limba română, apoi șef al Secției de Învățământ al Administrației Raionale de Stat Herța.

Cu toate acestea, curajul său l-a dus pe linia frontului, din Mikolaev, în sud, până la Izium, în Donbasul râvnit de Putin.

Bărbatul a reușit să supraviețuiască bombardamentelor intense ale rușilor, a trecut și peste morțile camarazilor, mulți dintre ei prieteni apropiați, iar apoi a văzut bucuria în ochii ucrainenilor din Harkov când trupele Kievului au ajuns în regiune, eliberând sat după sat.

Povestește cu patimă despre ce a trăit pe front și nu se ferește să spună deschis ce gândește.

„La război se recomandă să-ți închizi un pic logica. Dacă te gândești prea mult, ți se face rău. Realitatea este limitată, iar imaginația umană nu are limite”, declară Octavian Magas, potrivit Gândul.

 

”Zilnic vedeam câte 7-8.000 de proiectile lansate împotriva noastră”

Luptătorul spune că până la sfârșitul lunii iulie a fost un adevărat iad, fiind nevoit împreună cu camarazii săi să stea ascunși în tranșee și adăposturi, pentru a nu fi loviți de 7-8.000 de proiectile care se lansau zilnic asupra lor.

Foto Veridica: Octavian Magas

„Știam că războiul va dura mult. Unii militari îmi spuneau că peste 2-3 luni ne vom întoarce acasă, dar eu le spuneam că acest război va fi unul lung. De fapt, și acum cred la fel. Din sudul țării am fost transferați în regiunea Dneptropetrovsk și acolo am participat la o primă ofensivă în direcția regiunii Herson.

 

A fost o operațiune militară dificilă, cu pierderi, dar s-a reușit atunci eliberarea unor localități (…) Mai și iunie au fost perioade de lupte intensive în Donbas, brigada noastră a distrus multă tehnică a inamicului. Au fost uciși pe trecătoarea Siverski-Donețk peste 1000 de soldați ruși și distruse peste 150 de unități de tehnică.

 

Au fost și multe pierderi din partea noastră după ce am fost atacați din tancuri. O altă perioadă dificilă a început după ocuparea orașului Lisiciansk de către armata rusă, noi ne-am retras și cu mult greu am ținut linia frontului pe Siverski-Donețk. Până la sfârșitul lunii iulie a fost un adevărat iad, trebuia să ne ascundem, să stăm în tranșee și adăposturi. Am fost atacați din toate tipurile de arme – tancuri, proiectile, rachete, obuze, aviație. Zilnic vedeam câte 7-8.000 de proiectile lansate împotriva noastră în regiunea Donețk”, spune Octavian Magas.

O ofensivă încununată cu succes

Etnicul român este mândru că a pus umărul la eliberarea zonelor de sub ocupația rusă. 

El spune că doar o mică porțiune din regiunea Harkov nu a fost încă recuperată din mâinile invadatorilor ruși.

„Inițial trebuia să eliberăm doar nordul orașului Izium, dar am reușit să eliberăm localitatea în întregime și împrejurimile ei. La început mi se părea un plan fantastic, nu îmi venea să cred că e realizabil. Mă bucur că am reușit. Ofensiva a fost realizată de mai multe brigăzi și batalioane concomitent. A rămas o porțiune foarte mică din regiunea Harkov care încă este controlată de armata rusă”, povestește Magas.

Bucuria eliberării unor întinse zone din Ucraina se transformă în tristețe atunci când vorbește despre colegii de arme morți în nemilosul război.

Îți pare rău după toți soldații, dar cel mai greu este să-i pierzi pe cei care i-ai cunoscut sau cu care ai fost prieten. Primul a murit un prieten de-al meu, cu care am ajuns în aceeași mașină de la Cernăuți până la Mikolaev. Era originar din Hotin, a luptat în regiunea Lugansk în perioada operațiunii antiteroriste din Donbas.

 

Vorbeam deseori la telefon cu el. Ultima dată ne-am văzut în regiunea Dnepropetrovsk, am băut împreună o cafea, am discutat. Mi-a fost foarte greu pe suflet când am aflat că a fost ucis. Un băiat din Nepolocăuți, regiunea Cernăuți, îmi era ca fecior. Din păcate, a fost ucis recent. Ne-am văzut la o benzinărie. Mult timp mi-au curs lacrimile fără să vreau. Era un băiat educat și deștept”, a mai povestit el.

 

Victoriile repurtate pe front în ultima lună au dat aripi armatei ucrainene. Starea psihologică a soldaților este acum una bună.

Locuitorii din Harkov și Donețk i-au primit cu bucurie pe eliberatori

Magaș a povestit și despre modul în care soldații Kievului au fost primiți de locuitorii din  Harkov și Donețk. Tratați ca adevărați eliberatori.

 „Oamenii ne întâmpinau cu multă bucurie, toți ieșeau din casă și strigau Slava Ukraini. Toate podurile principale erau distruse, de aceea am înconjurat drumul central și am mers prin sate, printre oameni. Am fost înconjurați de copii, femei, bătrâni, toți ne mulțumeau că am venit. Privesc acum la orașele eliberate de noi. Acolo, viața pas cu pas devine una cât de cât normală. Am fost la Izium în timpul eliberării și am mai fost peste o lună. Sunt două localități diferite: a apărut conexiunea mobilă, Internetul, curentul electric. Oamenii mi se par mai vioi și nu atât de triști ca atunci. Unii ne aduc mâncare, alții ne întreabă dacă avem nevoie de ceva.

 

Din păcate, în Donețk a fost altfel. Civilii se uitau chiorâș la noi și nu înțeleg de ce. De exemplu, sunt două sate vecine, unul în regiunea Donețk și altul în regiunea Harkov. Cei din Donețk nu ne priveau bine, unii ne întrebau de ce am venit și la doar câțiva kilometri civilii din regiunea vecină deja ne priveau și vorbeau altfel”, s-a confesat Octavian Magas.

Într-un interviu acordat jurnaliștilor de la Veridica, Magas a explică această situație paradoxală: „Uneori, mi se pare că cei din regiunea Donețk sunt infectați cu ceva! Sunt sate vecine, dar cu opinii diferite. Am impresia că cei care vorbesc limba rusă în estul Ucrainei sunt infectați ideologic. E un fel de pandemie care aduce războiul. 

Observam, de exemplu, multă mizerie în regiunea Donețk, în casele oamenilor, în clădirile administrative. O indiferență față de localitatea natală, față de străzi. Oamenii au transformat acolo clădirile administrative și propriile sale case în adevărate grajduri. E o lipsă totală de cultură, o inepție post-sovietică periculoasă”.

Foto Veridica: Octavian Magas

”Putin vrea să distrugă Ucraina, să dispară poporul ucrainean”

Armata Ucrainei nu luptă doar pentru apărarea propriei țări, crede cu tărie Octavian Magas, ci stă de pază unei Europe ce este în vizorul lui Vladimir Putin.

„Dacă vom obține o pace fără înfrângerea Rusiei, va veni un alt război, posibil mult mai mare”, este de părere Octavian Magas.

Ce vrea liderul de la Kremlin? Iată răspunsul unui soldat de pe front: „Să distrugă Ucraina! Rusia vrea ca acest stat să nu mai existe, să fie șters de pe fața Pământului, să dispară poporul ucrainean! După ce va preface totul într-o mare ruină, Putin vrea să folosească acest teritoriu pustiit ca un cap de pod pentru invadarea restului Europei. 

Pentru Kremlin nu contează rusofonii, cultura rusă, oamenii, copiii sau orașele. Acestea sunt doar teme de propagandă, ele există doar la televizor. Conducerea rusă caută pretexte false pentru a pustii, a jefui și a ucide”.

Pentru că „invadatorii știu doar să jefuiască, să omoare, să distrugă și să violeze”, ura ucrainenilor față de ruși va dăinui multă vreme de acum încolo.

„Dacă noi nu vom fi învingătorii acestui război, atunci peste o perioadă de timp va mai fi unul, posibil mult mai mare. Trebuie eliberate toate teritoriile noastre, inclusiv Crimeea și apoi trebuie consolidat statul, apărarea și conștiința națională. Ucrainenii ar avea nevoie după război de o conducere nouă, de mai puțini populiști la cârma statului. 

Nu degeaba se spune că nu poți învinge dușmanul extern până nu-l elimini pe cel intern. Sunt așteptările mele personale. (…) Ura ucrainenilor față de ruși se va păstra mult timp. Vor apărea anumite șanse pentru o oarecare ameliorare a relațiilor doar după ce ei vor plăti toate reparațiile, vor finanța integral refacerea infrastructurii și a economiei ucrainene”.

„Din punctul meu de vedere, ca militar pe linia frontului, cel mai bine ar fi de săpat de-a lungul frontierei cu Rusia, pe teritoriul Ucrainei, un șanț cu o lungime de cel puțin 20-30 de metri lungime, cu o adâncime de 10 metri, de minat teritoriul din ambele părți și de construit un zid de vreo 10 metri înălțime, de mai pus pe zid sârmă ghimpată cu curent electric și atunci voi fi liniștit pentru viitorul acestei țări. Este o dorință fantastică, la asta visez acum!”, a conchis Magas.


sursa:  impact.ro

Trimiteți un comentariu

Mai nouă Mai veche

Recomand

Formular de contact