Iar e noapte și nu dorm
Iar n-am pic de somn
Incerc sa mă calmez cumva
Dar e prea mare furtuna
Simt cum îmi smulge rădăcinile
Mă ia de pe pământ
Mi-au mai rămas minciunile
Pe care le repet in gând
Mă mint singur
Că totul va fi bine
Și totuși știu
Nu mă mai simt pe mine
Nu pot înota
In acest ocean de gânduri
Dar incerc sa scriu aici
Tristețea printre rânduri
Așa a fost mereu
Cu șoapte dinspre geam
Șoapte triste din trăiri
Vânturi reci
Și despărțiri
Și singur îți petreci
Tristețea pură, neschimbată
Amarul mi-l înec
Prin lumea mea secată